Credit foto autorului

Pastila zilei #305: Bazinul și USV-ul

Mergeam eu, acum vreo 50 ani, pe marginea bazinului de lângă Hotel Perla, Mamaia. Apa stătea liniștită pănă veneau navomodeliștii cu jucăriile lor: trireme romane cu vâsle din balsa, corăbii spaniole cu pânze umflate de vânt imaginar, distrugătoare din Al Doilea Război Mondial, vopsite în gri atlantic, cu tunuri care pocneau. Motoarele zumzăiau ca viespile furioase, navele alunecau pe apă, lăsând dâre albe. Copiii țipau de plăcere. Eu stăteam acolo, cu mâinile în buzunare, visând să construiesc una mai frumoasă, cu mine la cârma comenzii. Hobby-ul ăla mi-a rămas în sânge. Acum, bazinul ăla e istorie. Dar jocul s-a schimbat.

Ieri, armata noastră a găsit o dronă pierdută la vreo 35km de coastă. Probabil ucraineană, rătăcită în Marea Neagră. Au zis că au detonat-o. Pentru presă, sper, desigur. Boom mare, filmare, eroi în uniformă. Era o USV adevărată (Unmanned Surface Vessel), care nu se aruncă în aer ca o cutie goală, daca nu cumva era o jucarie de un metru. Se ia cu grijă, se dezamorsează, se duce în hangar pentru reverse engineering. Se desfac circuitele, se copiaza softul de autonomie, să înțelegem cum pluteste singură sute de kilometri pe valuri, cu GPS anti-jamming și senzori electro-optici care văd noaptea ca ziua.

Ucrainenii sunt maeștri. MAGURA V5: 5,5m lungime, 320kg sarcină utilă explozivă, autonomie 830km, viteză 42 noduri. Lansată din umbră, lovește nave rusești sub linia apei — nu ca un avion, care lovește sus, unde armura e groasă. Sea Baby: mai mare, 15m, cu rachete MLRS sau mitraliere ghidate, plus lansatoare de UAV-uri. Un cuib de viespi pe apă. Turcii? ULAQ: 16m, motor diesel hibrid, rachete Atmaca, rază 300km, pentru război de suprafață sau electronic warfare. Pot fi cât o șalupă, cu autonomie AI care le face să navigheze în roi, wolf pack tactics, să lovească în stol. Contra-măsuri? Radare Nebo-M, dar USV-urile se scufundă sub undă, ies la suprafață și bum. Unele costă 250.000 USD bucata — ieftin față de un distrugător de 50 milioane.

Sper că ai noștri n-au fost proști să o arunce aiurea in aer. Sau, măcar, s-o fi returnat ucrainienilor, cu un zâmbet. Altfel, pierdem jocul. Ca atunci, anii 70, in bazin, când nava ta se scufunda și râdeai amar. Dar acum, jocul e pe bune. Apa nu iartă. Și nici rușii.