NOI = “PACHET”?

Oare când alegi să-ți petreci viața, sau mă rog, o parte din ea, alături de o persoană dragă înseamnă că ești văzut în societate ca și “un mare pachet”? Cele două persoane s-au dizolvat într-una singură? Nu mai sunteți două persoane distincte care doar conviețuiesc împreună, dar fiecare cu personalitatea lui?

Foarte mulți oameni fac această confuzie, iar unii dintre ei chiar așa te vor vedea de acum înainte (la “pachet”). Asta înseamnă că facem o mare OALĂ COMUNĂ și, sincer, cui îi place asta?

Dar uităm faptul că fiecare avem principiile și convingerile noastre. Ca să nu mai vorbim de faptul că atunci când acestea sunt încălcate și pe deasupra își mai scoate capul și Orgoliul se iscă un adevărat conflict interior și exterior care poate fi rezolvat, fie făcând câte un compromis (ceea ce poate fi uneori frustrant pentru cel care îl face, mai ales dacă se simte obligat să îl facă și nu este alegerea lui), fie folosind cuvinte mai puțin frumoase, uneori ajungându-se la supărări sau chiar lacrimi. Și atunci dacă două persoane care aleg să conviețuiească împreună nu se pot comporta ca fiind una singură, cum putem noi ceilalți să îi privim ca fiind un “pachet”?

Cred că fiecare vrea să fie văzut, apreciat, validat, și de ce nu, poate chiar admirat pentru ceea ce este EL (ca și persoană), nu pentru ceea ce reprezintă celălalt din viața lui. Și așa fiecare vede ce vrea să vadă și aude ce vrea să audă și de multe ori nu are nici o legătură cu realitatea.

Poate vi s-a întâmplat și vouă să stați de vorbă cu o altă persoană și să simțiți că discuția se îndreaptă într-o direcție care nu are nici o legatură cu voi. O bârfă sau o poveste care se dorește să ajungă la persoana cu care relaționezi.

Am întrebat o persoană dragă mie de ce mă vede la “pachet”? Mi-a răspuns că: “fiind într-o relație, cumva suntem fiecare în prelungirea celuilalt; nu ști unde se termină unul și începe celălalt”.

Bineînțeles că NU sunt de acord cu această explicație și rămân la părerea mea că nu suntem la “pachet” sau cel puțin EU nu mă consider așa.

Chiar dacă suntem într-o relație, chiar dacă avem nevoie de oameni în jurul nostru care să ne ajute în diverse situații, să ne îngrijească, poate, când suntem bolnavi, să ne țină de mână, să ne ia în brațe când suntem triști sau somnul vine mai târziu sau se termină prea devreme, sau pur și simplu să știm că este lângă noi fără să facă ceva anume, asta TOT nu înseamnă că suntem “un pachet”.

Înseamnă că ne iubim unul pe altul (așa cum știe fiecare), și mai înseamnă că ne bucurăm împreună, că ne respectăm și ne acceptăm reciproc.

Îmi place să fiu atentă la persoanele din jurul meu ca fiind ele însele cu convingerile și cu personalitatea lor de a fi și nu prin prisma celor cu care conviețuiesc, indiferent de statutul social care există în spatele acestora.

SUNTEM SPECIALI FIECARE ÎN FELUL NOSTRU UNIC!

DACĂ DORIȚI ÎNCERCAȚI SĂ OBSERVAȚI ASTA ÎN PERSOANELE DIN JURUL VOSTRU.