DIVINA BIROCRAȚIE (6)

PARIUL ORIGINAR (1)

S-au trezit toți odihniți. Iehova a oficiat rapid o ceremonie de însurătoare. După aceea i-a dus pe cei doi miri la el în grădină, să se laude cu ce făcuse.

Cei doi sapiens au fost încântați. Doar Eva a avut câteva observații legate de amplasarea copacilor și a propus niște ornamente, dar, per total, a spus că era acceptabil de frumos. Se putea locui acolo, cu unele mici modificări — în special la toaletă. Și trebuia adăugat un budoar. Neapărat.

Lui Iehova i-ar fi plăcut să mai stea cu ei, să-i supravegheze, dar avea o întâlnire importantă. Urma să vină Zeus să inspecteze progresul.

Adam și Eva au fost însărcinați cu paza grădinii.

Inspecția trebuia să înceapă dintr-un moment în altul. De obicei, Zeus mânca doar salate speciale, inventate de el. Conțineau felii de măr. Și sandwich-uri, tot invenția lui: două felii de măr între care se afla o felie de măr. O circulară trimisă către toate raiurile le reamintea că doar acele și sandwich-uri salate sunt aprobate și acceptate în bagajele de călătorie.

Iehova era foarte mândru de mărul lui — sigur avea să-l încânte pe Zeus.

Le-a înmânat celor doi cheia grădinii și le-a spus: — Beți, mâncați tot ce vreți. Fac eu cinste! Da’ să nu vă atingeți de mărul din mijlocul grădinii, că vine Zeus. E invitat la masă și am nevoie de mere pentru salata care-i place. S-a înțeles? Că dracii vă ia de nu mă ascultați, a adăugat răstit. Și puneți naibii ceva pe voi, că nu e tabără de nudiști aici, a mai zis, mușcând dintr-un măr.

— Fără grijă, șefu’, a răspuns zâmbind capul familiei nucleare — prima de acest fel de pe suprafața Pământului.

Iehova a simțit o furnicătură pe șira spinării. Nu mai pariase de mai bine de o săptămână. Deși Adam nu părea cel mai potrivit partener de rămășag, l-a ademenit ușor și, mușcând dintr-un măr, a spus: — Pun pariu că n-o să te atingi de pomul ăla până pleacă Zeus. Dacă te abții câștigi o mie de talanți. Dacă mănânci, te alegi cu un blestem: o să afli ce e boala. Tu și urmașii tăi. Ce zici? Facem rămășag? Eu zic să-i spunem pariu originar, a adăugat, continuând să mestece.

— Talanți? Ce sunt ăia? — Bani. Îți iei lucruri cu ei, a răspuns Iehova, aruncând cotorul. — Atunci da. Sigur că da. Dar ești sigur de prinsoarea asta? Voi câștiga. Poți să-mi transferi banii chiar acum. Nu se pune problema să pierd. M-ai făcut om serios. N-am înșelat pe nimeni toată viața mea.

Iehova a zâmbit și au dat mâna, pecetluind rămășagul. Acesta a fost primul pariu dintre Iehova și un reprezentant al speciei noastre.

Apoi a plecat destul de liniștit la masă. Avea din nou în organism o senzație vagă, anticipativă. Cea pe care nu o mai simțise de mult. Parcă știa că pariul era important. Foarte important. Așa că, în mod curios, totul părea aproape bine.

A stat puțin de vorbă cu Zeus, dar gândul îi zbura constant la pariu.

Șeful a inspectat proiectul lui Iehova. Îl încânta. Lumină ziua, întuneric noaptea — asta îi plăcuse mult. Apă și pământ în proporții corecte, munți, văi, plante și animale drăguțe. Frumos ca într-un pliant publicitar.

A fost surprins de reușita lui Iehova și l-a lăudat.

După inspecție au mers împreună la masă în termeni foarte buni. Se putea spune că vizita fusese caldă, prietenească. Evident, a cerut salată și sandwich-uri. Cu mere.

Iehova a luat coșulețul și a intrat în grădină.

I-a găsit pe cei doi tolăniți în iarbă, cu burțile pline, înconjurați de mere și cotoare.

— Să nu plecați nicăieri! Mă întorc imediat și stăm noi de vorbă, le-a spus.

A scos câteva mere înțelepte din depozitul secret. A pregătit pentru o salată minunată. Și trei sandwich-uri. Pentru drum,

Zeus s-a înfruptat și a luat pachetul și. mulțumit de ce văzuse, a concluzionat: — Bravo ție. Mai ai grijă de planeta asta încă puțin. Câteva mii de ani și mă întorc. Să văd că te ții de treabă. E foarte important să nu uiți: trebuie să-i faci pe ăștia să te adore, să te cinstească. Așa ieși de sub supraveghere. Dar nu uita, a mai spus, fără pariuri. Și neapărat să pretindă ăștia că te iubesc. După care a plecat.