„O greșeală care mă costă toată viața”

O întrerupere de sarcină în adolescență atârnă greu pe umerii unei femei întreaga viață. Anual, pe masa de chiuretaj ajung mii de minore. Cu părinții de mână, fetele cred că scapă de o problemă, însă nu știu că avortul le poate zdrobi existența. Una dintre cele mai mari consecințe a avortului este perforarea uterului. Ionela este una dintre aceste tinere, care a făcut un avort în adolescență și de pe urma căruia a rămas cu sechele și faptul că nu o să mai poată da naștere unui copil vreodată.

Copil născut prematur și abandonat, Spitalul Județean de Urgențe Vaslui

“Am fost nevoită să fac asta.Eram mult prea tânără.Mi-am distrus viața”. Ionelei îi curg lacrimi în șir pe obraji, amintindu-și de trecutul și decizia pe care a luat-o atunci. Privește în gol cu ochii înlăcrimați și plini de durere, în curtea Spitalului Județean de Urgențe, Vaslui. Are 21 de ani. Nu este nici studentă și nici nu lucrează. Încearcă preț de 10 minute, cu plânsete și suspinări, să povestească lucrul pe care l-a făcut în trecut și pentru care acum plătește un preț foarte mare. În cele din urmă, se oprește din plâns, respiră adânc și se destăinuie. “Când aveam 16 ani m-am îndrăgostit de un vecin. Timp de un an relația noastră a fost foarte frumoasă. El m-a făcut să mă maturizez și să trec peste un moment foarte tragic din viața mea, și anume moartea tatălui meu. După moartea tatălui meu m-am lăsat de școală, nu mai aveam nicio motivație. M-am mutat cu Răzvan. Mereu îmi spunea că își dorește copii. El avea pe atunci 25 de ani. După doi ani am rămas însărcinată. Între timp el a plecat în Anglia să lucreze. Peste două luni s-a întors în țară spunându-mi că și-a găsit pe alta și că nu mai dorește copilul. M-a părăsit. Am fost nevoită să fac avort. Nu puteam sa-mi cresc copilul singură. Nu aveam niciun venit. Mama mea avea un salariu de 700 de lei din care abia ne descurcam cu cheltuielile casei.”

O sarcină în adolescență este asociată, de cele mai multe ori, cu rușine, stigmat social și presiuni emoționale variate. Adolescența este, de obicei, copleșită de problemă și detensiunea care însoțește sarcina neplanificată.

În familie apare o criză majoră. Părinții trec și ei printr-o stare de șoc, de furie și dezamăgire. Le este greu să accepte stigmatul social asociat fiicei lor adolescentă, gravidă și necăsătorită! Atunci caută să „rezolve problema” cu orice preț, uneori făcând presiuni pe fiica lor, încercând parcă să dea timpul înapoi.

Există și adolescente (un procent semnificativ de 40%), care aleg să facă un avort fără să-și informeze părinții. Drept urmare, acești părinți se vor trezi în fața unei probleme la care nu sunt pregătiți să facă față: complicațiile fizice și emoționale pe care fiicele lor le pot experimenta ulterior procedurii avortului. Când avortul produce perturbări emoționale care nu sunt înțelese — cum ar fi depresia, furia și consumul de substanțe — părinții pot reacționa cu supărare și confuzie, exacerbând problema fiicei și a familiei lor.

Copiii care fac copii

În România sunt foarte mulți copii care fac copii, dar și multe femei care renunță la copii cu o mare ușurință. Este țara cu cea mai ridicată rată de avort din Europa: 480 de avorturi la 1000 de nașteri. Date publicate de către Orgnizația Mondială a Sănătății arată că România are cea mai ridicată rată de avort. Jumătate din copiii concepuți sunt avortați, o rată de peste două ori mai mare decât media Uniunii Europene. Totodată, România înregistrează şi cea mai mare rată a mortalităţii materne: 27 decese la 100.000 de naşteri, potrivit CSID.

**Numărul total al întreruperilor de sarcină în 2016 a fost de 63518**, dintre care 36696 au fost făcute la cerere. În anul 2016, cele mai multe întreruperi de sarcină au fost efectuate în județele: Covasna, Brașov, Ialomița, Teleorman şi M. București, iar cele mai puține în Sălaj, Satu Mare, Ilfov, Hunedoara, Neamț . Cele mai multe întreruperi de sarcină se fac în județele din zona de Sud și Sud-Vest, aceleași zone în care natalitatea este mai mică.

Anual, în România, din cei aproximativ 200.000 de copii care se nasc, peste 9.000 provin din mame minore, potrivit datelor obţinute de gândul de la Institutul Naţional de Statistică (INS). “Nu cred că autorităţile din România îşi dau încă seama de gravitatea situaţiei şi de faptul că dacă luăm cumulativ, adică, dacă luăm cele aproximativ 10.000 de fete care devin mame anual înainte de a împlini 18 ani, în ultimii trei ani am avut 30.000, iar în ultimii 5 ani 50.000. Adunând şi amplificând, e o cifră mare.Toate aceste persoane sunt persoane vulnerabile.Situaţia trebuie tratată mult mai serios”, a declarant pentru gândul Gabriela Alexandrescu, preşedinta organizaţiei Salvaţi Copiii România.

În județul Iași, anul trecut, 300 de fete sub 18 ani au născut.

“Am fost de acord să fac un copil din iubire, așa concepeam eu că era atunci. Cu toate că aveam o vârstă fragedă. Eram pur și simplu un copil. Un copil cu un copil. Am crezut că sunt destul de matură, având în vedere că viața m-a pus la multe încercări. Dar eram doar o copilă naivă. Nu știm deloc să gestionez situația. Luam decizii orbește.”

Majoritatea fetelor se îndrăgostesc de băieți mai mari, ba chiar bărbați maturi. Bărbați incompetenți care profit de naivitatea minorelor, satisfăcându-și dorințele lor. Ceea ce s-a întâmplat și în cazul Ionelei.

“Am crezut că o să am o viață mai buna. Aveam încredere în el. Mă gândeam că este mai mare și mă va învăța să mă comport ca o femeie, indiferent că eu aveam 16 ani.” Spune Ionela cu o oarecare ranchiună în ochi și sufletul îndurerat.

Cea mai tristă consecință: abandonul școlar

Ţara noastră se situează pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește numărul de adolescente însărcinate. Aproximativ zece mii de minore au născut numai anul trecut, iar multe dintre ele au deja al doilea copil. Dramatic este că s-au înmulțit simțitor cazurile de nașteri la adolescentele sub 15 ani. Dacă în anul 2000 erau 500, astăzi au ajuns la peste 800. Este destul de dificil de dat un număr exact, pentru că cifrele de multe ori sunt contradictorii, iar evidența nu o ține nimeni.

„Sunt multe mame, mai ales la țară și în comunitățile de romi care nasc acasă. Fete care nici nu au știut că sunt gravide, n-au știut ce se întâmplă cu corpul lor. Mame care erau plecate din țară să muncească prin străinătate, bunici care sunt prea ocupați ca să le acorde atenție nepoților și viitoarele mame cărora le este frică sau rușine să întrebe ce se întâmplă cu ele. Eu cred că, chiar de la grădiniță, copiii ar trebui învățați câte ceva, cum ar fi diferența dintre corpul fetițelor și cel al băiețeilor. Din păcate, chiar și la vârste mai mari, părinții sunt cei care se opun cu vehemență unor cursuri de educație sexuală. La noi sunt opționale, lipsă sau tardive“, spune Ioana Cortaș, profesoară la un liceu din București.

Tot ea susține că rata abandonului şcolar în astfel de cazuri este foarte mare: 90% din minorele care devin mame renunţă la şcoală, nu numai pentru că, în unele cazuri, aşa vor ele, dar și societatea le determină să recurgă la o astfel de măsură.

Multe mame speriate de consecințele unei nașteri la o vârstă fragedă aleg să-și abandoneze copiii prin spitale și maternități. Celelalte, care aleg să dea la schimb copilăria și adolescența pentru o viață nouă, mai trebuie să facă față unui alt obstacol: stigmatul unei societăți care mai degrabă le-ar pune bețe în ­roate, le-ar marginaliza, în loc să le ajute să revină la o viață normală. Și așa, practic doi copii pornesc în viață cu stângul, ignorați de o societate care de cele mai multe ori condamnă, decât să învețe să educe.

“Ar fi trebuit să mă ocup de școală.Să-mi fac părinții mândri, mai ales pe tata care știu că îmi urmărește de sus fiecare pas. L-am făcut de rușine în schimb.” Ionela a terminat 9 clase și nu s-a mai gândit niciodată să-și reia studiile. “Am 21 de ani. Îmi este rușine să mă mai duc acum la școală, mai ales după ce am trecut prin asta. Nici nu pot să dau examenul pentru permisul de conducere. După noile legi trebuie să am 10 clase, iar eu am doar 9. Oricum școala nu mă pasiona atât de tare. Dacă ar fi să ma întorc, aș face-o doar pentru permisul de conducere.”

Educația sexuală este foarte importantă

Româncele au în general un nivel scăzut de educaţie sexuală respectiv în domeniul sănătăţii reproducerii şi cunosc destul de puţin despre efectele folosirii mijloacelor de contracepţie, se arată într-un studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice (IPP) în perioada 28 februarie — 10 martie 2016, la care au participat femei cu vârsta între 18 şi 49 de ani. 49% dintre femeile fertile din România declară, în 2012, că nu au beneficiat de vreo formă de educaţie sexuală sau a reproducerii, iar 46% din ele pretind că nu ar fi îngrijorate că ar putea rămâne însărcinate fără să îşi dorească.

„Statisticile alarmante sunt confirmate de reticenţa femeilor din România de a merge periodic la ginecolog. Datele existente arată că un sfert dintre românce nu se adresează medicului ginecolog decât atunci când resimt diverse simptome supărătoare sau când suspectează o sarcină, iar peste 20% nu obişnuiesc sa meargă la controale ginecologice anuale. Cauza principală a acestui dezinteres este lipsa educaţiei sexuale cu privire la importanţa controlului ginecologic şi necunoaşterea faptului că peste 95% dintre problemele depistate în cadrul examinărilor medicale sunt tratabile”, declară Prof. Univ. Dr. Monica Cîrstoiu, Spitalul Universitar de Urgenţă, Bucureşti.

Deşi marea majoritate a româncelor (67%) pretind că deţin suficiente informaţii în legătură cu metodele de prevenire a sarcinilor nedorite dar că nu le folosesc. 48% nu folosesc prezervativ, 56% nu folosesc anticoncepţionale, iar un procent de 52% din cele ce nu au folosit mijloace contraceptive afirmă că a auzit despre reacţii adverse pe care anticoncepţionalele orale le-ar produce.

“Ca medic specialist în endocrinologie, recomand femeilor să se documenteze şi să caute informaţii de la specialist. Din păcate, în acest moment ele susţin că accesează informaţii de specialitate prin faptul că urmăresc la televizor un pretins specialist sau folosesc părerile unor cunoştinţe care la rândul lor au fost la medic pentru propria problemă”, consideră Conf. Dr. Cătălina Poiană, medic Endocrinolog, Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon din Bucureşti, expert implicat în cercetarea IPP.

“Dovada faptului că femeile nu au cunoştinţele necesare în acest domeniu şi ca atare nu au o părere formată pe baza unor minime cunoştinţe vine şi din procentul aproape egal al celor care fie consideră că folosirea unui mijloc contraceptiv nu a avut niciun efect asupra vieţii de cuplu (50%) fie că a îmbunătăţit-o (47%). De altfel, 12% dintre femei cred în prezent că partenerii lor nu ar fi de acord ca acestea să folosească anticoncepţionale”, se arată în comunicatul remis de IPP.

“În ceea ce privește educația sexuală, nu am avut niciodată parte de așa ceva. Părinții mei considerau că sunt prea mica pentru a-mi vorbi despre asta. Mai ales tatăl meu, care era foarte sever în legătură cu acest subiect. Iar cu mama nu vorbeam despre lucruri de acest gen. Îmi era rușine să-I spun că mi-am început viața sexuală.”Cu toate că știa că greșește, Ionela era conștientă de toate aceste lucruri. Era conștientă că trebuia să caute sprijin în mama sa pentru că din păcate doar ea i-a mai rămas.

În România anului 2018, sexul este în continuare un tabu, oamenii nu vorbesc, părinții nu discută cu copiii, iar introducerea educației sexuale în școli este un subiect de scandal.

Experiența tragică a avortului

Din punct de vedere medical, procedura avortului este aceeași atât pentru o adolescentă cât și pentru o femeie adultă, diferența constă în impactul emoțional pe care îl poate avea asupra vieții și psihicului celor două femei, aflate în stadii diferite de dezvoltare. Astfel, femeile care au făcut un avort la vârsta adolescenței sunt mult mai predispose la a dezvolta probleme emoționale legate de această experiență, spre deosebire de cele adulte.

Decizia de a face un avort este mai mult decât o decizie medicală. Este o decizieputernic influențată de situația socială, de comunitate și de familie, de considerații economiceși religioase.

Numeroase studii scot în evidență legătura dintre acești factori și decizia de a face avort: 37% din adolescentele gravide au fost separate de tată prin moartea acestuia sau divorț; 2 din 3 aveau relații defectuoase cu ambii părinți înainte de avort, în special cu mamele, spre deosebire de adolescentele gravide care au născut. Relația cu prietenul lor a fost un factor important în luarea acestei decizii.

Un studiu arată că 44% dintre parteneri le-au încurajat, 13,5% le-au descurajat și 35,6% nu au știut de existența sarcinii și nu au fost implicați în această decizie.

“Unde să mă duc? Ce să fac? Am plecat acasă la mama, i-am spus ce se petrece iar mama m-a dus la spitalul din localitate. Eram deja însărcinată în 2 luni, iar în timpul intervenţiei lucrurile s-au complicat.Poate că de vină au fost şi medicii, nu ştiu exact. Cert e că după ce m-am trezit din anestezie mama plângea lângă patul meu. Aveam să aflu mult mai târziu de ce.

Medicii îmi scoseseră uterul pe motiv că „fusese compromis de sarcină”. Nu ştiu nici acum ce înseamnă asta. Cineva mi-a spus că probabil în timpul chiuretajului, medicul a perforat uterul, de aceea am fost anesteziată complet şi operată imediat.

Pentru mine acesta este un subiect delicat. Au trecut deja câţiva ani de atunci. N-am mai avut decât relaţii pasagere. Răzvan a murit pentru mine, la fel ca şi copilul pe care regret amarnic că nu l-am adus pe lume, cu toate că aveam 16 ani. Probabil că relaţia noastră n-ar fi fost de durată, dar de ce a trebuit să mă coste atât de scump?”.

În urma acelei intervenții, Ionela plătește prețul de a nu mai avea copii niciodată. “Cine ar vrea să se căsătorească cu o femeie care nu poate face copii? N-o să-mi pot întemeia o familie niciodată. Este o pedeapsă prea mare. ” Gândul că nu poate avea copii o ucide, iar dorința ei de a-și întemeia o familie este foarte mare. Adopția nu este o soluție pentru ea, dorește să dea viață unui copil.Ionela iubește foarte mult copiii.A început să îndrăgească copiii și mai mult din momentul în care a aflat că ea nu poate face. Uneori se plimbă singură prin parc și se uită la copii cum se joacă. “Nu cred că pot să adopt un copil. Și chiar dacă aș vrea, câți dintre bărbați ar accepta asta?”

Experiența unui avort nu se uită nicioadată. Te schimbă și te marchează pe viață.