Ziua a Patra

dacă sursele nu ar fi fost alterate

Un alt fragment din cartea Două testamente, ediția pentru atei.

O zi din Creație, așa cum ar fi putut apărea în Biblie

ZIUA A PATRA

S-a trezit bine, plin de energie, optimist și pus pe fapte mari. Pe cai mari, cum urma să se spună despre orice personaj ecvestru. Ar fi spus-o și el daca și-ar fi putut aminti sintagme viitoare.

Iehova s-a uitat pe plan. A observat astfel că afecțiunea lui își cam făcuse de cap.

Făcuse lumina fără să aibă și luminătorii. Realizase că erau necesari pentru măsurarea timpului. Era mare nevoie de ei, mai ales că împărțise cele douăzeci și patru de ore în zi și noapte.

Crezând că poate comanda, a strigat: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii”.

La chemarea lui, a apărut Soarele,

• Eram în piscină, a strigat nervos Soarele. Care-i treaba?

• E nevoie de tine. Am aprobare de la Zeus, a mințit el, considerând că rezolvă o situație disperată.

• Așa! Și? Crezi că mă interesează? a răspuns soarele, ultimele picături de lavă alunecând pe suprafața lui.

• Am nevoie de doi luminători pentru planeta asta. Zi și noapte adică, a adăugat.

• Realizezi că nu e treaba mea? Să-i zici lui Zeus că sunt LIBER, a mai adăugat el, întorcându-se să plece. LIBER!!! ÎN CONCEDIU!!!

• Dragule, te rog mult. Am de predat proiectul până la sfârșitul săptămânii… s-a milogit el. Tre’ să știe ăștia când e ora mesei și alte alea, i s-a frânt vocea. Nu știam că ești în concediu…

Soarele a mirosit o oportunitate rară.

• Și dacă te-aș ajuta…. Nu zic că te ajut! Deloc nu zic asta. Dar totuși… Mie ce-mi iese?

• E un proiect nou. Trebuie terminat în viteză. Nu am nici măcar organigrama….

• Nu e proiectul tău? Nu ești tu ești șef?

• Ba da. Din păcate, da. Al meu. Și trebuie să fie gata în câteva zile….

• Deci ai puteri depline, cum s-a spune. Nu?

• Cred că da, a răspuns Iehova. Sunt singurul care se ocupă de el.

• Fii atent cum vine treaba. Pe mine nu mă bagă nimeni în seamă. Mă tot plimb pe aici și degeaba. Să știi că și mie îmi plac ofrandele mult de tot. Va veni o vreme când vor apărea locuitori care se vor ocupa cu așa ceva. Dar dacă ai fi dispus să le împarți…..Ia-o ca pe o zeciuială, că nu sunt lacom.

• Știi bine că e împotriva regulamentului…..

• Așa e. Ai dreptate. Nu se poate, a mai aruncat el și i-ar fi întors spatele dacă așa ceva ar fi fost posibil. Doar și-a schimbat orbita, având grijă să nu se grăbească.

• Fie! Fie! Ajută-mă, Soare!

Soarele a zâmbit ușor ironic:

• În cazul ăsta să-mi spui RA! Pentru măcar câteva mii de ani, a mai spus el mândru, ocupându-și poziția.

Iehova a răsuflat liniștit și apoi a strigat încă o dată și mai tare: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii”.

A apărut și Luna, având ochii întredeschiși. Cu o voce șoptită a întrebat:

• Care-i treaba? Nici să dorm nu mai am voie?

• Lună scuuuuuumpă, de când ne cunoaștem noooi? a folosit Iehova vocea specială, cea care îi dădea Lunii cei mai plăcuți fiori orgasmo-seismici.

• Lună scuuuumpă. Lună dragă, te rog să mă ajuți. Te roooog mult. Am muuuultă nevoie de un luminător de noapte.

• De noapte? Vrei să zici că ai rezolvat cu Soarele? a întrebat ea cu greu, printre fiorii de plăcere ce o cutremurau.

• Te rog, pentru următoarele milenii să-i spui RA…

Ha, ha, ha …. Nu credeam că găsește vreun fraier. Și scuză-mă, dar tu nu pari deloc așa. Chiar deloc, s-a pisicit ea, și a fâlfâit din pleoape, așa, cam ca de 5,6 pe scala Richter.

• Lună dragă. Știi că ador să vin la tine doar în vizite de plăcere… Acum sunt obligat. Știi că nu te-aș fi deranjat cu prostii d-astea

• Sigur că te ajut. Norocul tău e că am concediu în aceeași perioadă ca Soa….ăăăăă . Ra. Ra voiam să spun.

• Vă mulțumesc!!!! Mulțumesc mult lu’ amândoi. Vă pun să cârmuiți noaptea și ziua.

Dacă nu ar fi fost atât de modest nu ar fi putut sa nu își dea încă un zece. Dar, din fericire, era.