Ce-i dragostea?

Dragostea-i ca apa unui râu Curgând, veșnic, către mare, Și-i greu s-o poți ține în frâu Când clocotește cu înspumare.

Dragostea-i fluidul timid, Trăind în tot ce ne înconjoară, Este în iarbă, în zorii răsărind Și-n adierea vântului de vară.

Dragostea-i dar de la zeii Străvechilor mituri grecești, Simboluri vii ale nemurii Și-ale iubirii dumnezeiești.

Dragostea-i în luna și-n stelele Ce întunericul omoară, iubind, Lăsând la vedere doar visele Și trupuri ,obosite, suspinând.

Dragostea-i, în veci, nepieritoare, Pe acest pământ și în univers, Fără dragoste, nici soare nu răsare, Nici viața, nu ar mai avea vreun sens.

Grafica — Mihai Cătrună