Gândurile devin lucruri!

Oare vi s-a întâmplat ca gândul vostru să devină realitate?

Acum mulți ani, vreo 15, cred, am așezat un bol cu spaghete proaspăt scurse pe marginea chiuvetei din bucătărie, iar gândul meu în acel moment a fost: “Aș putea să le așez într-un loc mai sigur, pentru că ar fi posibil ca bolul să se răstoarne”.

Cât credeți că a trecut până s-a realizat acest gând?

Doar câteva secunde, nici măcar un minut.

Și DAAA toate spaghetele erau pe jos prin bucătărie. Bineînțeles că la vremea respectivă aș minți să spun că nu m-am enervat, și încă cum! Prinsă fiind în viteza cu care se derulau anumite momente din viața mea a fost mult mai ușor să devin agitată și nervoasă. Dar acum, privind retroactiv, îmi dau seama că de fapt eram nervoasă și supărată pe MINE deoarece a fost decizia mea (locul unde am ales să așez spaghetele).

Dacă aș privi această scenă la un film la TV ar fi ceva comic și aș râde, dar atunci când mi s-a întâmplat mie parcă nu am văzut comicul din spatele situației. Aș vrea să cred că acum m-ar bufni râsul, până la urmă e destul de haios.

Mi-a trebuit destul de mult timp (câțiva ani chiar) să-mi dau seama că atunci când se întâmplă ceva în viața mea care mă scoate din zona de confort (nervi, agitație, supărare, …) primul lucru, benefic pentru mine, este să mă detașez complet de acel eveniment. Cum? Ca și atunci când privești un film la TV. Nu este chiar atât de greu, dar doar dacă îți dorești vei reuși. În primul rând te oprești din orice ai face în momentul când începi să-ți dai seama că starea ta de spirit se va schimba. Îți repeți în gând: Respiră. (Aici depinde de la persoană la persoană: unii numără până la 3, alții își spun câte o propoziție scurtă, …., fiecare alege ce crede că îl va liniști). După care începi să îndepărtezi ușor, ușor acea situație de tine. Ca și o imagine sau o poză care la început este lipită de tine și ușor, ușor începi să depărtezi acea imagine / poză cu 5 cm, 10 cm, …. până ajunge la distanța de 1 m, 5 m, 10 m, cât mai departe posibil. La mine funcționează. Încearcă și tu. Te vei simți detașat NU implicat.

Un alt gând care a devenit realitate: s-a întâmplat atunci când am început să mă gândesc intens la o persoană dragă mie, pe care nu am mai văzut-o de foarte mult timp, pe stradă fiind, iar după câteva minute chiar am întâlnit-o. Atunci a fost ceva WAW. Și după încă o experiență ca asta, sau două, nu mai știu exact, am început să realizez că gândul este ceva foarte puternic și transmis în UNIVERS chiar devine realitate.

Nu știu câte persoane sunt conștiente de acest fapt, dar EU cred cu tot sufletul și cu toată ființa mea că așa este.

Avem atât de multe gânduri care trec pe lângă noi, și pe lângă faptul că nu le conștientizăm pe toate (nu avem cum), nici nu suntem atenți de multe ori la ele. Asta se datorează și faptului că viața noastră se desfășoară într-o foarte mare viteză și suntem, din păcate, atât de puțin prezenți în ea. Dar, poate cu timpul, când reușim să conștientizăm că nu avem după ce alerga și începem să punem ușor, ușor un pic de frână azi, un pic de frână mâine, poate vom reuși să fim prezenți în propria noastră viață și să o trăim așa cum ne dorim noi, fără să ne lăsăm manipulați, mai mult sau mai puțin, conștient sau inconștient, de persoanele care sunt alături de noi.

GÂNDUL este o armă foarte puternică pe care noi oamenii o avem asupra noastră. Dacă vom învăța cum să o folosim depinde doar de noi. Am spus armă pentru că există gândirea pozitivă și gândirea negativă, după firea oamenilor, optimiști și pesimiști.

DACĂ DORIȚI EXERSAȚI-VĂ GÂNDUL.

Începeți cu lucruri mici. De ex: mă gândesc că voi găsi loc de parcare când ajung acasă de la servici, SAU mă gândesc ca în momentul când voi ajunge în stație (autobus, tramvai, …), mijlocul de transport în comun va sosi în câteva minute, …