Proiecția psihologică: când oglinda ne arată pe noi, nu pe celălalt

Din seria “Cum funcționăm…” vă prezint un alt episod interesant și anume, vom vorbi despre proiecția psihologică, adică despre ceea ce vedem la alții și ce spune asta despre noi.

Ai observat vreodată că persoana care te enervează cel mai tare seamănă, în unele privințe, cu tine? Eu am observat, nu e plăcut dar se întâmplă. Sau că tocmai calitățile pe care le admiri la alții sunt cele pe care nu le recunoști la tine?

Dar ce este totuși proiecția psihologică? Este mecanismul prin care atribuim altora gânduri, emoții sau trăsături pe care nu le acceptăm în noi înșine. Practic, luăm ceva din interior, ceva ce ne deranjează, ne produce rușine sau ne sperie și îl “lipim” pe celălalt. Și pentru că acum e “al lui”/”al ei”, nu mai trebuie să ne ocupăm de el. E cel mai elegant mod de a băga ce nu ne place sub preș. E un lucru inconștient pe care îl facem cu toții zi de zi.

Bun, dar cum se vede asta în viața noastră?

ℹ️El/ea este atât de egoist(ă)!

Când cineva ne enervează profund cu egoismul lui, merită să ne întrebăm: unde anume în viața mea îmi este greu să îmi pun propriile nevoi pe primul loc? Uneori cel mai deranjant egoist din cameră este tocmai omul care nu a învățat niciodată să spună nu.

ℹ️Toți mint, nimeni nu e de încredere

Cel mai adesea, cine suspectează cel mai mult înșelăciunea, are cel mai mare conflict interior cu propria onestitate. Nu întotdeauna, dar suficient de des cât să merite o privire sinceră înăuntru.

ℹ️Proiecția pozitivă

Când admirăm ceva la cineva cu o intensitate aproape dureroasă, apropiată foarte mult de invidie, curajul lui, libertatea ei, autenticitatea celuilalt, adesea proiectăm ceva ce există și în noi, dar pe care nu l-am permis încă să iasă la suprafață. Admirația intensă e uneori o oglindă la fel de revelatoare ca și iritarea.

ℹ️În relații

Dacă suntem genul de persoană care nu știe cum să fie aproape, spunem despre persoana din fața noastră “Tu ești mereu distant(ă)!”. Dar dacă suntem genul de persoană care nu își permite să simtă putem spune cuiva “Tu ești prea sensibil(ă)!”. De obicei, în loc să conștientizăm ce se întâmplă în interiorul nostru, încercăm să spargem oglinda. Relațiile sunt poate cel mai fertil teren pentru proiecții și tocmai de aceea pot fi atât de vindecătoare când le recunoaștem.

ℹ️În viața politică și socială

Discursurile care acuză cel mai vehement corupția, imoralitatea sau incompetența altora merită uneori privite cu un ochi atent. Proiecția funcționează și la nivel colectiv, grupuri întregi pot proiecta asupra altora exact ceea ce nu acceptă în propria oglindă.

Hai să vedem și ce ne spun studiile efectuate până acum:

ℹ️Sigmund Freud despre mecanismele de apărare (1894):

Freud a fost primul care a descris proiecția ca mecanism de apărare al eului, o modalitate prin care psihicul se protejează de gânduri sau impulsuri inacceptabile, atribuindu-le altora. Deși psihologia modernă a evoluat mult față de Freud, conceptul de proiecție a rămas unul dintre cele mai validate și recunoscute mecanisme de apărare.

️ℹ️Carl Gustav Jung despre umbră (1951):

Jung a dezvoltat conceptul de “umbră”, acea parte din noi pe care o respingem, o negăm sau o ignorăm. Proiecția, în viziunea jungiană, e tocmai mecanismul prin care umbra noastră apare în exterior, în ceilalți. În viziunea lui, tot ce ne irită la ceilalți, ne poate duce la o mai bună înțelegere a noastră.

ℹ️Newman, Duff și Baumeister (1997)

Un studiu publicat în Journal of Personality and Social Psychology a demonstrat că persoanele care suprimă activ anumite trăsături nedorite din propria personalitate tind să le perceapă mai frecvent și mai intens la ceilalți. Cu cât ne luptăm mai mult să nu fim într-un anume fel, cu atât mai mult îl vedem în jur.

Și acum că știm toate astea, cu ce ne ajută informația? Ne ajută să conștientizăm faptul că proiecția nu este un defect de caracter. Este un mecanism de supraviețuire psihică, o modalitate prin care mintea gestionează ceea ce nu poate procesa direct. Problema apare când o lăsăm să funcționeze neîntrerupt, fără să o conștientizăm.

Întrebarea care schimbă totul este simplă dar incomodă și ne face să ne uităm în interiorul nostru:

✅Ce îmi spune despre mine ceea ce văd la celălalt?

Nu este ușor să ne punem astfel de întrebări, dar cei care fac acest lucru cu sinceritate descoperă ceva valoros despre ei înșiși. Și ăsta e poate cel mai curajos lucru pe care îl putem face și anume să ne uităm în oglindă fără a o sparge pentru că nu reflectă ceea ce ne dorim noi să reflecte.