„La Boltă”, cea mai modernă policlinică din Iași în perioada interbelică

Dacă locuiești în Iași, probabil ai trecut pe Bulevardul Independenței, fie că voiai să îți petreci ziua plimbându-te prin parc sau vorbind cu prietenii pe o bancă după o zi lungă de facultate. Peste drum de stația de autobuz, așteptând un 36 care să te ducă spre Copou, dacă ridici privirea din telefon preț de o secundă, poți observa o clădire impunătoare, cu inscripția „Casa Asigurării Meseriașilor”. Până acum, ca mulți alții, se poate să nu știi mai nimic despre ea, înafară de simplul fapt că există.

Acum aproximativ 200 de ani, strada Lăpușneanu nu exista, fiind doar un drum care pleca din Piața Unirii și mergea spre Podul Hagioaiei sau Ulița Mare, astăzi Bulevardul Independenței, după ce ocolea cimitirul Bisericii Banu, cunoscută drept „biserica calicilor”. Locul actualei Case de Asigurări a Meseriașilor se află pe acest fost cimitir.

O explicație asupra denumirii bisericii ne-o oferă publicistul Ion Mitican, în volumul „Strada Lăpușneanu de altădată”. Acesta susține că „Biserica Tuturor Sfinților dăruia sărmanilor, drumeților și celor aflați în nevoie, ajutor, hrană și adăpost. De Paște, de Crăciun, la hram și la alte zile însemnate, prilejuia și câte un ospăț comun, pentru ca sărbătoarea să bucure toate inimile.” De asemenea, acolo erau îngropați și acei oameni care nu aveau pe nimeni care să se ocupe de activitățile specifice unei înmormântări. Din cauza asta, reputația acestui cimitir a avut de suferit- oamenii îl ocoleau și nimeni nu cerea loc de veci acolo, decât dacă nu avea de ales. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, cimitirul devenise un teren părăsit, neîngrijit, plin de buruieni și gunoaie.

Fotografie din volumul „Strada Lăpușneanu Iași. Memoria monumentelor” scris Sorin Iftimi și Aurica Ichim

Acest lucru a durat până în anul 1865 când primarul Iașiului- Dimitrie Gusti, a cumpărat locul pentru a amenaja o grădină publică cu ronduri de flori, chioșc de fanfară militară și berărie. Tot în același volum, Ion Mitican surprinde frumusețea acelui loc: „Primăvara locul era de nerecunoscut, iar văzduhul înmiresmat de straturile cu flori, pe seama cărora răutăcioșii scoseseră vorba că le parfumează noaptea un om al primarului, numai ca grădina să fie fără seamăn.”

Fotografie din volumul „Strada Lăpușneanu de altădată” scris de Ion Mitican

De asemenea, cunoscutul poet Mihai Eminescu avea să scrie în gazeta “Curierul de Iași” despre un spectacol din 24 august 1876: „Nu începuse a însera bine și publicul venea în Grădina Primăriei spre a ocupa mai de timpuriu locuri, astfel că pe la 8 ½ ceasuri nu se mai găsea un singur bilet. Precum vedeam Teatrul de vară este îmbrățișat de publicul ieșean, drept care Alexandrescu își pune toată știința a-i satisface dorințele, iar acesta în schimb a-i da tot concursul său.”

Un șir de incendii nimicitoare în perioada de început de secol XX, stârnește un zvon în rândul oamenilor- că locul ar fi bântuit de către spiritele celor înmormântați în vechiul cimitir. Acest lucru dă naștere unei întâmplări haioase. Circulând zvonul fantomelor prin oraș, un bărbat decide să stea la pândă. Pe la miezul nopții, acesta observă un grup de oameni îmbrăcați în alb, „jucând țonțoroiul pe un fel de scenă înjghebată din mesele grădinii”. Bărbatul îi amenință cu toporul, iar presupusele „fantome” o iau la fugă, după spusele acestuia.

Perioada de după Primul Război Mondial

Legat de istoricul acestei clădiri, date relevante găsim în volumul „Cel mai nou ghid al Iașului” scris de către N.A. Bogdan și C.I. Eremia, publicat în anul 1932. Astfel, aflăm faptul că, în perioada de după Primul Război Mondial, municipiul Iași a scos spre vânzare mai multe terenuri din această zonă centrală. Atunci a primit și Casa Asigurării Meseriașilor locul actual de pe Bulevardul Independenței. Astfel, clădirea a început să fie construită în anul 1926 și terminată în anul 1929, după planurile arhitectului Constantin Ionescu, șeful Serviciului de Arhitectură a Casei Centrale de Asigurări a Meseriașilor și Muncitorilor din București.

În acea perioadă, existau mai multe case de asigurări, iar Casa Asigurării Meșteșugarilor era una din cele mai importante, ca număr de membri. Aceasta grupa în general meșteșugari individuali, mici proprietari de ateliere, calfe și ucenici.

De aici aflăm și că „Această casă s-a clădit pe terenul fostei grădini a Primăriei, proprietatea Municipiului Iași și trecut prin mărinimoasa donație pentru construirea acestei case, în urma intervențiilor și stăruințelor depuse de Președinții Corporațiilor din Iași, V. Arsenie, N.O. Mărgărint, Șt. Lungu, Const. Pancu și Florea Gugui, delegatul comitetului de construcții local, de către consiliul municipal de pe atunci, primar fiind d. Avocat Nicu Petrea, a cărui cuvânt a fost în sprijinul acestei opere”. Este menționat și sprijinul din partea fostului ministru al muncii de pe acea vreme, Gheorghe Mârzescu, dar și susținerea directorului general al Casei Centrale de Asigurări a Meseriașilor și Muncitorilor din București, Mihail Enescu, care “cu multă bună-voință a dat la timp fondurile necesare pentru această construcție sprijinind cu mult interes desăvârșirea ei”.

Fotografie dintr-un almanah al Iașiului, 1935/1936

Casa Asigurării Meseriașilor devine imediat cea mai modernă policlinică din acea perioadă. Adăpostea cel mai modern laborator de analize din Iașul interbelic, avea secții de boli interne, chirurgie, dermato-sifilitice, de boli genito-urinare, ORL, oftalmologie, ginecologie, radiografie, radioscopie, stomatologie și o secție specială de puericultură.

Policlinica avea o farmacie proprie, ba chiar și o sală de operații și băi pentru tratamente balneare. Dincolo de rolul medical, îndeplinea și un rol social, adăpostind o sală multifuncțională unde se desfășurau activități literare, spectacole de teatru sau proiecții cinematografice, “unde meseriașii și muncitorii asigurați vor avea și o hrană sufletească”.

Fotografie Facebook/ Grupul Iași (fotografii vechi)

Înainte de a trece prin bolta care ducea spre grădinița Policlinicii, dinspre strada Lăpușneanu, trecătorii întâlneau un hazuv din fontă, ruginit, de când exista Grădina Primăriei. În lucrarea „Strada Lăpușneanu Iași. Memoria monumentelor” scrisă Sorin Iftimi și Aurica Ichim ni se dezvăluie faptul că arhitectul orașului, Mathias Niciman, a donat o pompă pentru acel hazuv.

Totodată, aflăm și că, în anul 1867, arhitectul Stomatopol a înaintat și proiectul unei conducte de ceramică prin care urma să fie adusă apa de la Copou, pe la Sf. Spiridon, în Grădina Primăriei. Traseul acestui fir de apă urma să se încheie în partea de jos a străzii Lăpușneanu, unde avea să fie construită o altă fântână publică. În anii 1970, profesorul universitar Gheorghe Băileanu, îl considera „singurul martor a uitatei grădini”.

Clădiri pe lângă edificiu

În anii dintre războaiele mondiale, pe lângă Casa Asigurării Meseriașilor s-au construit mai multe magazine. Un articol scris de către ghidul turistic, Sorina Dănăilă, dezvăluie amintiri din copilărie ale unei cafenele a fraților Măgârdician: „Ah, Măgârdician, ce nume de poveste! Un armean pe care mama îl vizita, până-n ’48, în căutarea celei mai înmiresmate cafele din Iaşi..Când intra în prăvălia lui plină de smochine, roşcove, fistic şi migdale, măsline şi tot felul de mirodenii, Măgârdici se însenina la vederea cozii împletite a Mamei, coroană pe creştetu-i blond”.

Acolo, au poposit adesea mulţi dintre cărturarii timpului, M. Sadoveanu, G. Topîrceanu, M. Codreanu, Sofia Teodoreanu, ademeniţi de aroma cafelei tocmai prăjită. Înmiresmatul miros ieşea pe uşă şi adia până departe, învăluind mesele cu verdeţuri, fructe, lăptărie şi peşte din piaţa Sfântul Spiridon, numită în graiul timpului Medean, așa cum a scris Ion Mitican într-unul din volumele sale.

Începutul sfârșitului

Instalarea regimului comunist a fost începutul sfârșitului pentru policlinică. Casa Asigurării Meseriașilor a fost desființată, iar patrimoniul său trecut în proprietatea statului. Activitatea medicală s-a restrâns, iar activitatea socială s-a oprit complet. Dacă în Iași se construiau spitale și policlinici noi, cea de la Boltă devenea din ce în ce mai puțin importantă.

Din tot ce era înainte, au rămas secțiile de kinetoterapie și cea de stomatologie. Ion Mitican susține într-un volum de-al său: „Scăpat de război și de sistematizări, adăpostește Policlinica Stomatologică din boltă, la care spre lauda slujitorilor ei în haine albe, găsesc înțelegere și ajutor chiar și necăjiții fără bani, chinuiți de cumplite dureri dentare”.

În cele din urmă, secția de stomatologie este limitată doar la copii. Este, de asemenea, și singura clădire din acel ansamblu care nu a fost dărâmată de către buldozerele comuniste.

Fotografie Facebook/ Grupul Iași (fotografii vechi)

După 1990, Casa Asigurărilor Meseriașilor a fost dată uitării. Astăzi, clădirea se află în patrimoniul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, unde studenții înscriși la Stomatologie fac practică și este într-o stare avansată de degradare. Ignorat de către oamenii care trec zilnic prin fața lui, acest edificiu ar trebui valorificat la adevăratul lui potențial.