Un gest mic poate schimba o viața

Filantropia reprezintă manifestarea iubirii prin ajutorarea semenilor. Este arta de a dărui fără a aștepta ceva în schimb, de a aduce bucurie și lumină în viața celor aflați în nevoie. Fie că este vorba de timp, resurse sau sprijin moral, filantropia transformă gesturile mici în schimbări mari și ne amintește că bunătatea este o forță ce unește oameni și comunități.

,,Urmează milei lui Dumnezeu și fii pentru cei în suferință un dumnezeu.” ne îndeamnă Sfântul Grigorie de Nazianz. O întâmplare care ilustează perfect îndemnul de mai sus s-a petrecut pe timpul foametei, în anul 1946. Seceta puternică distrusese recoltele. Oamenii căutau disperați sursă de hrană. Mulți își pierdeau viața căutând o mână de ajutor salvatoare, care să îi scoată din ghearele morții iminente.

Moșul Gheorghe trăia într-un sat simplu, măcinat de nenorocirea foametei. Se trezi fără vlagă, dar cu dorința de a mai adăuga încă o zi la firul vieții sale. Iși luă toiagul și colindă kilometri întregi în căutarea hranei. ,,Și un colț de pâine ar fi destul….măcar un colț de pâine…” Ajunse la nepotul său, singura sa rudă… ,,Am venit doar să cer o fărâmă de mâncare, fiule” spuse cu disperare bătrânul.

,,Foamea nu se mai satură cu lacrimi, moșule. Pleacă înainte să te vadă ai mei.” îi spuse în grabă tânărul.

Bătrânul își strânse haina pe el și fără a rosti un cuvânt, plecă mai departe...Mai încercă să ceară ajutor la câțiva cunoscuți. Fără succes însă. Având un gol în suflet, ca o fereastră deschisă spre nimic, bătrânul mergea spre casă. Încă puțin și urma să ajungă. În dreptul casei tinerei văduve Elena, simți că privirea i se încețoșă. Se clătină ușor. Apoi căzu în genunchi. Elena, care se afla în grădină alergă spre bătrânul sleit de puteri. ,,Ce ai pățit?” întrebă ea. ,,Sunt plecat de dimineață, șopti bătrânul. Nu am găsit nimic de mânacare. Nu mai pot.” Atunci tânăra fată alergă în casă și îi aduse un pumn de floricele de porumb și o cană de apă rece. ,,Ține moșule, de la mine mai puțin, de la Dumnezeu mai mult!”. Moșul Gheorghe mulțumi și se grăbi să își potolească foamea. „Dumnezeu să te răsplătească pentru bunătatea ta,” îi spuse bătrânul cu drag, iar ochii îi străluceau de recunoștință. Lacrimi calde îi curgeau pe obraz. Pentru el fusese mai mult decât o masă: a fost dovada că bunătatea nu moare odată cu vremurile grele.

Milostenia tinerei îi dădu speranță și rămase adânc în sufletul bătrânului….ca moment în care Dumnezeu lucrează prin oameni, pentru oameni.

Un gest mic de milostenie poate fi un nou început pentru cineva de lângă tine. Poate salva, poate mângâia, poate ridica. Te poate arăta asemeni unui dumnezeu pentru cel aflat în nevoie. Așadar, nu lăsa să treacă nici măcar o zi fără a te întreba: Ce mic gest ai putea face astăzi pentru a ajuta pe cineva?